Jocurile Minții

Servus! Și bine ai venit la sezonul 4 din Jocurile Minții - un sezon despre ordine interioară. Suntem la episodul 10 - ultimul episod din acest sezon pe care l-am construit în tihnă, din dorința de a fi cu mai multă atenție către aspectele care ne compun lumea interioară.

Aș dori să închei acest sezon cu a vă invita la un exercițiu de conectare cu corpul vostru, un exercițiu pe care îl puteți repeta de câte ori simțiți nevoia și care nu face altceva decât să vă aducă mai aproape de voi înșivă, mai aproape de senzațiile voastre și  să vă păstreze mai în conexiune cu voi. 

Și ce moment mai bun decât acum să facem asta, nu?

Ce ușor este să spui ce ai face când nu te va chema nimeni să faci lucrul respectiv sau când nu ai nicio implicare în proces, nu? De multe ori, știm atât de bine cum ar trebui să facă ceilalți și le dam atât de multe sugestii despre diverse atitudini și comportamente, dar când vine vorba de noi înșine se aplică mai greu aceeași regulă. Cât de interesant, până la urmă.

Să vezi mai bine ce ar putea face celălalt și să nu vezi ce ai putea face tu într-o situație similară. Și are sens să fie așa! Când suntem activi implicați într-o situație, e greu să observăm lucrurile și, mai degrabă, le evaluăm.

Sigur, facem la fel și când oferim sfaturi celor din jur, însă atunci când ne gândim la noi înșine lucrurile devin mai complicate. De ce? În principiu, pentru că suntem absorbiți de propria suferință. Iar atunci când doare, mintea se concentrează mult pe acea suferință fară să își dea seama că, de fapt, pentru a reduce în intensitate și frecvență acea durere nu este suficient să ne uităm la ea, ci este important să și facem lucrurile diferit. Însă pentru că nu știm mereu ce am putea face, riscăm să simțim neajutorare, să simțim că nu este nimeni acolo și că am vrea să fie cineva care să facă în locul nostru. Sau măcar să ne spună cum să facem. Cred că una dintre cele mai frecvente așteptări ale clienților cu care lucrez în demersul terapeutic este să le spună cineva cum să facă. Să le spun eu cum să facă. Vin cu speranță că eu voi putea să le ofer răspunsul corect pentru a lua o decizie cât mai potrivită lor. Există o doză de dezamăgire când realizează că răspunsul nu e la mine, dar cred că și o doză de speranță când descoperă că nu vor fi singuri în descoperirea răspunsului lor.

Nu vom ști mereu dacă un comportament avut a fost comportamentul potrivit la momentul potrivit. Dar ce stim este că pentru a învăța să adoptăm comportamente noi, pentru a putea produce schimbare - avem nevoie să ne exersăm abilitatea de a tolera încercarea și eroarea.

Un proces căruia trebuie să îi acordăm atenție: așa este și acesta, de a  sta cu gândurile noastre. 

Conținutul mental are abilitatea de a părea foarte real. Iar nevoia  noastră de certitudini ne duce la a crede că ceea ce gândim este și  adevărat și, uneori, considerăm că și ceilalți văd lucrurile fix la fel.  Avem nevoie să credem asta pentru a nu ne simți singuri, pentru a simți  că aparținem, pentru că atunci când gândim la fel și simțim la fel  (după cum spun și versurile melodiei) simțim că suntem iubiți și  acceptați. Lucrurile ar fi pe cât de simple, pe atât de complicate dacă  s-ar întâmpla astfel. Cel mai important punct de creștere al fiecăruia  dintre noi, dar și al societății este să învățăm să acceptăm diferențele  dintre noi.  

Te invit să parcurgi acest episod și să îți dai voie să fii atent la  ceea ce gândești.

Fiecare dintre noi vine pe lumea asta continuând o poveste. Practic,  fiecare dintre noi jucăm mai multe roluri în această existență:  naratorul acestei povești, unul dintre personaje (cel mai important  personaj al poveștii, de altfel), dar suntem și cei care lăsăm moștenire  o istorie de viață celor care vin după noi (fie că vorbim despre copii,  despre oamenii alături de care trăim pe parcursul vieții, grupul  nostru, oricine din jurul nostru până la urmă) lucru mai valoros decât  orice este material.  

Odată ce ne uităm cu mintea conștientă înspre povestea noastră, putem  descoperi legături, ițe care se leagă și se dezleagă, noduri strânse  puternic. 

Uneori, este suficient doar să știm. Alteori, vom începe  dintr-un capăt al acelor grămezi de fire și vom încerca să vedem din ce culoare, din ce domeniu, putem face un ghem nou. Scopul nu este să  rămânem acolo și să tot căutăm în evenimentele din trecut.  Invitația mea este la a înțelege povestea, dar apoi la a continua  scrierea ei într-un alt mod sau la a construi una nouă. Iar pentru acest  scenariu, pare să suntem doar noi responsabili, nu-i așa?  

Acest episod este susținut de….mine. Cu drag de oameni, cu drag de  meseria pe care o am, cu drag pentru cuvintele care își doresc să va  însoțească în drumul vostru către către voi înșivă. Puteți găsi mai  multe despre toate acestea în cartea mea Terapie 1 la 1 cu sinele tău,  publicată la editura Bookzone și pe care o găsiți pe site-ul meu, cu  autograf. Eu sunt Raluca Anton și vă aștept la următorul episod din  podcastul Jocurile Minții - un sezon dedicat nevoii de ordine  interioară.

Te invit să îți dai voie să trăiești momentul în care ai nevoie de puțină tihnă. O incursiune în lumea ta interioară.  
Cel mai nou episod din podcastul „Jocurile Minții” este aici. Aștept să îmi spui cum ți s-a părut.

Medeea Marinescu a vorbit tare frumos despre cum a sta poate să însemne a face și cum acest lucru poate să ne încarce, de fapt, butoiul cu resurse emoționale. Medeea este brand ambasador al gamei Gerovital H3 Classic și, prin însăși personalitatea si finețea ei, ea transmite faptul că într-o lume dominată de trenduri trecătoare, clasicul rămâne la fel de actual. Dar pentru a asculta mai multe vă invit să ascultați ultimul episodul din acest sezon al Podcastului Jocurile Minții.

Este un episod în care mi-au fost alături cei de la @Farmec și pentru prezenta lor le mulțumesc foarte tare!

Iar vouă vă mulțumesc că m-ați însoțit în aceasta călătorie și vă aștept să sărbătorim finalul acestui sezon!

Vă invit la o intâlnire diafană. Așa îmi vine mie să spun în urma întâlnirii pe care am avut-o cu Alexandra Ușurelu. Și cred că miercuri veți înțelege de ce am simțit astfel. Abia aștept să o ascultați pe Alexandra nu doar cântând, ci și povestind despre ea și experiența ei cu ea însăși și cu muzica.

Am văzut și ascultat mulți specialiști în sănătate în ultimul an, o dată cu pandemia. Pe unul dintre cei pe care i-am urmărit eu este  Dr. Nicolae Iordache Iordache, unul dintre autorii site-ului Cine ești tu, doctore?-platformă care are la secțiune despre un subtitlu care sună așa: “Revolutia Halatelor Albe a început! Sună pretențios, dar dovezile noastre arată altceva.”

Mai multe despre cum a învățat Mirela Retegan să stea cu ea însăși puteți asculta miercuri în următorul episod din jocurile Minții - podcastul de stat cu tine însuți.

Mi-am dorit să am invitat în acest sezon al podcastului minim un om de știință. E drept, cel mai mult mi-am dorit să îl am invitat pe Cristian Presura care zice despre el că este și cel mai în vârstă youtuber și, ce să vedeți, chiar a vrut!

Musai să spun: minunată discuția despre povestea de viață și statul cu propria persoană alături de un fizician care povestește fizica și o aduce aproape de fiecare dintre noi.

Iulian Tănase ne povestește cum primele texte le-a scris în hohote de plâns și ne mai spune despre cum s-a simțit de multe ori singur în procesul de terapie, dar ne povestește și despre rolul vindecător al scrisului și despre cum asta l-a ajutat să își...așeze sensul. Și toate astea în episodul de azi al podcastului Jocurile Minții.

Elena Lasconi - primar în Câmpulung după 25 de ani de televiziune.

Cred că anul trecut am citit asta pe atât de multe site-uri și mulți în minte cu gândul: Doamne, cât curaj să intri într-un sistem ca acesta și să ai, așa cum spune ea, o sumedenie de premise care nu îți asigură o cale bătătorită: 1. femeie, 2. venetic, 3. vedetă, 4. în plină pandemie.

Dar dacă o ascultați pe Elena înțelegeți exact de ce! Și cât de bine ar fi să luăm aminte cât mai mulți dintre noi. Dacă tot așteptăm să se schimbe sistemul putem aștepta mult și bine. Dar dacă ne alegem noi un sistem, cât de mic, în care să aducem modificări este enorm.

Aici vedem exact ceea ce tot repet de câțiva ani: Cu fiecare individ schimbăm o comunitate!

"În relație e ca la biliard! O dai cu mantă: dacă celuilalt îi e bine și ție îți e bine! Să nu fii niciodată egoist să ții binele numai pentru tine!” - oare să vă mai spun ceva despre episodul de azi sau ajunge asta?

Sezonul 2 al acestui podcast a fost despre relații și am vrut ca acesta să fie dedicat statului cu propria persoană. Nu m-am gândit o secundă să vorbesc despre relații. Și cum am putut face asta când tocmai eu tot spun că ÎMPREUNĂ ne e mai bine decât în singurătate? Noroc cu Bogdan Bob Radulescu că a venit și mi-a arătat că, până la urmă, e greu când ne doare sufletul și nu e nimeni acolo să ne aline.

Cu cineva lângă, călătoria către propria persoană poate capăta cu totul și cu totul alte înțelesuri.

Unul din subiectele cu care ne întâlnim des este conflictul dintre generații. Fie din perspectiva copilului, fie din cea a părintelui, factori precum diferența de mentalitate, lipsa de comunicare, schimbarea sistemului de valori, a sistemului social sau financiar pot duce la probleme între părinți și copii. Aceste conflicte, precum și posibile modalități de rezolvare sunt subiectul discuției acestui episod al Jocurilor Minții, împreună cu Carmen Sas și Adela Moldovan. 

Multă lume, inclusiv specialiști, afirmă că, într-o relație, certurile sunt chiar sănătoase. Cea mai importantă parte este atitudinea pe care o avem față de situație și față de partener. Dicutăm în acest episod cum putem găsi acel limbaj comun cu partenerul care ne poate ajuta să administrăm situația corect.

În ultimul episod al acestui sezon discută despre emoții, în context relațional, și modul în care le putem face față.

Auzim atât de multe în ultima vreme despre nevoi și despre faptul că ar fi bine să ni le exprimăm eficient. Astfel, m-am gândit să vă ușurez puțin demersul în identificarea acestora; așa că, în podcastul din această săptămână, aveți un scurt ghid al descoperirii nevoilor proprii: ce sunt, de unde vin, cum le analizăm și apoi, cum le exprimăm eficient.

Stima de sine e un concept atât de mult vehiculat în industria dezvoltării personale încât cred că începe să își piardă din esență. Podcastul de azi este despre grija față de noi înșine pe mai multe planuri, dar și despre felul în care această grijă se reflectă în imaginea pe care ne-o proiectăm mental, cu privire la noi înșine. 

Subiectul tehnicilor de relaxare poate fi greu de epuizat. Așa că am decis ca și acest episod al podcast-ului să fie dedicat lor. De data aceasta, abordarea este una mult mai practică, cu câteva exerciții specifice pe care vă invit să le practicați, așa cum deja sper că v-ați obișnuit, în caietul de lucru cu anxietatea. 

 În acest episod al podcastului „Jocurile Minții” învățăm despre exercițiile de relaxare, care sunt ele și cum funcționează. Până la urmă, capacitatea de a ne relaxa este baza oricărei intervenții pe care o desfășurăm pentru a diminua starea de anxietate. 

În acest episod vorbim despre componentele anxietății și modul în care ne raportăm la ele.

 Am discutat anterior despre filtrele mentale care pot influența gândirea negativă, și acum este timpul să aflăm ce putem face împotriva lor. Știința ne-a arătat că a pune întrebări în legătură cu aceste credințe negative este, generic vorbind, una dintre cele mai importante tehnici pentru gestionarea fricii. Discutăm în noul episod despre ce întrebări puteți pune pentru a ajuta la rezolvarea acestora. 

Am stabilit că felul în care gândim ne influențează reacțiile emoțională și comportamentale pe care le avem în diverse situații. Întrebarea este CUM? În noul episod din podcast găsiți 10 moduri de gândire care ar putea să ne facă să trăim emoțiile negative mai intens și mai frecvent.  

 Și totuși, de unde vine frica? Cum o putem explica? Noi știm că pentru a găsi "tratament", e nevoie ca mai întâi să găsim cauza. Studiile de specialitate ne-au scos, astfel, în evidență faptul că felul în care gândim este factorul mediator în apariția anxietății, și nu situațiile prin care trecem. Vă invit să aflați azi mai multe despre felul în care funcționează mintea noastră și cum, de cele mai multe ori, frica are la bază o serie de gânduri, și nu contexte. 

Podcastul Jocurile Minții va fi împărțit pe sezoane, iar primul este dedicat anxietății, fricii. Ce este ea, care sunt mecanismele care o generează, dar și ce putem face pentru a-i reduce intensitatea și frecvența. Pe lângă informații validate de știință, fiecare podcast conține exerciții și tehnici pentru a putea lucra mai eficient cu aceste emoții. 

Podcastul este realizat în colaborare cu Radio Cluj, unde îl puteți asculta în fiecare duminică în cadrul emisiunii de la ora 13. 

 A construi conținut audio este o provocare. Fără să te folosești de simțul vizual e nevoie să transmiți aceleași senzații. Tare mi-am dorit să pot lucra pe un astfel de material, așa că, de acum puteți găsi pe platformele mele online și în podcast - Jocurile Minții. El va fi împărțit pe sezoane, iar primul este dedicat anxietății, fricii. Ce este ea, care sunt mecanismele care o generează, dar și ce putem face pentru a-i reduce intensitatea și frecvența. Pe lângă informații validate de știință, fiecare podcast conține exerciții și tehnici pentru a putea lucra mai eficient cu aceste emoții. 

Podcastul este realizat în colaborare cu Radio Cluj, unde îl puteți asculta în fiecare duminică în cadrul emisiunii de la ora 13.