Mai bine la job

Sub termenul larg de stagnare la locul de muncă, se ascund multe consecințe ale crizelor economice globale - de la persoane care acceptă să lucreze în joburi care sunt plătite sub nivelul așteptărilor, la evoluții profesionale ”blocate” de înghețarea salariilor. În România, în prima jumătate a anului 2020, 1 din 3 angajați care și-a schimbat locul de muncă a acceptat un salariu mai mic sau o poziție sub nivelul său de experiență și pregătire. 

Andreea are 34 de ani, iar de aproape 1 an și jumătate lucrează exclusiv de acasă și la începutul anului s-a confruntat cu o schimbare în carieră. Echipa din care făcea parte s-a dizolvat, iar Andreea a trebuit să își găsească un alt rol în altă echipă. Lucrând în continuare de acasă, într-o companie modernă care manifestă constant interes pentru bunăstarea angajaților, Andreea s-a luptat cu sindromul stagnării și cu nevoia de a se adapta într-o echipă nouă. Alături de managerul echipei, aceasta a reușit să depășească acest sindrom. 

Când am intrat în carantina națională, pentru a ne proteja de riscul pandemic, milioane de români au continuat să-și pună zilnic uniforma de job pentru a ne oferi acces la bunurile și serviciile cu care eram obișnuiți. Pentru cei care au continuat să muncească în spatele panoului de plexiglas, munca s-a schimbat. Am stat de vorbă cu Luminița pentru a afla cum s-a schimbat comportamentul clienților, dar și cel al colegilor în acest an pandemic dar, mai ales, cum se simt după pandemie lucrătorii esențiali pentru care nu am ieșit la balcoane să îi aplaudăm.

În pandemie, leadership-ul și susținerea motivației membrilor unei echipe au devenit extrem de complexe. Distanțați de propriii angajați, managerii au trebuit și ei să se adapteze muncii remote. Să învețe cum să comunice virtual cu propria echipă sau cum să le transmită noile sarcini. Bogdan lucra până în pandemie într-o companie care furniza echipament tehnic pentru evenimentele din țară. La fel ca în cazul HoReCa, industria de evenimente a fost puternic afectată odată cu intrarea în carantină. În câteva săptămâni, Bogdan a trebuit să ia decizii referitoare la viitorul echipei sale, formată din 40 de oameni, dar și să regândească întreaga activitate a companiei.

Mai mult de jumătate dintre români au lucrat de acasă în perioada pandemiei sau exclusiv în perioada carantinei, arată un studiu desfășurat de Up România. Chiar dacă ne-am văzut cu colegii în mod virtual, aceste întâlniri programate nu au putut înlocui conversațiile spontane, lângă aparatul de cafea sau în sala de mese. Astfel, mulți dintre cei care au lucrat de acasă au trebuit să facă față izolării și singurătății… la muncă. Unul dintre românii care a resimțit munca de acasă este Tudor, care până în pandemie avea un job dinamic, cu evenimente sociale desfășurate permanent, cu activități alături de colegi. Criza sanitară l-a determinat însă să plece împreună cu familia din București, iar el a petrecut ore întregi închis într-o cameră, în fața laptopului. Tudor crede că un impact puternic al muncii de acasă a însemnat de fapt dispariția interacțiunilor autentice cu colegii și partenerii, ceea ce a acutizat sentimentul de singurătate...la muncă.

Munca de acasă a devenit o normă pentru 1 din 5 angajați români. Petrecem mai mult timp în fața calculatorului și mai puțin în interacțiunile directe cu colegii. Mulți dintre angajații care au muncit de acasă au experimentat ceea ce oamenii de știință au identificat drept sindromul oboselii provocate de conferințele și întâlnirile virtuale. Altfel spus, Zoom Burnout – o senzație de epuizare mentală survenită în urma utilizării excesive a instrumentelor de conectare digitală. Până în pandemie, Mihai, angajat într-o multinațională în domeniul IT, stătea între 2-3 ore în întâlniri virtuale. Astăzi, aceste conferințe îi ocupă 7 ore. Perioada îndelungată petrecută la calculator o resimte în durerile lombare, cervicale, iar seara simte senzația de nisip în ochi. Descoperă în noul episod „Mai bine la job” ce a însemnat pentru Mihai munca în pandemie.